Hoții de subiecte: o dramedie care jonglează între comedie stângace și momente de o emoție copleșitoare

De la început, filmul regizat de Tudor Petremarin, cu un scenariu semnat și de Mihai Mănescu, oferă o poveste care pare a fi un clasic al liceului românesc: un grup de adolescenţi decide să fure subiectele de examen pentru Bacalaureat şi să le vândă pe internet, cerând în schimb donaţii în criptomonede. Este un început care pare a fi materialul perfect pentru o comedie adolescentină, însă „Hoții de subiecte” plonjează curajos în adâncimile dramei, acoperind cu subtilitate teme precum lipsa de suport emoțional din partea părinților, dorința de a evada dintr-un mediu familial disfuncțional și presiunea sistemului educațional.

Deşi aparent o poveste despre hoţi de subiecte, filmul reuşeşte să se transforme într-o reflexie a dilemelor interioare ale tineretului român de astăzi. În centrul acestui univers se află trei personaje remarcabile – Sofi (Karina Jianu), Alex (Ștefan Iancu) și Amalia (Ana Toda) – fiecare cu propria sa luptă interioară, cu propriile complexe şi speranţe.

Comedia forţată versus drama emoţionantă

Unul dintre punctele forte ale filmului este capacitatea sa de a alterna între momente de comedie uşor stângace și secvenţe dramatice sincere, care reuşesc să atingă coarda sensibilă a spectatorului. Cu toate acestea, în ciuda încercării de a oferi o comedie vie, filmul nu reuşeşte întotdeauna să se ridice la nivelul aşteptărilor. Personajele sunt adesea plasate într-un cadru de exagerări, atât vizual, cât şi în ceea ce priveşte replicile. Luci (Alexia Galeș), fata timidă, cu ochelari, sau profesorul de română Nuțu (Alex Zob), cu obiceiul de a-și măsura elevii la intrare cu un termometru, sunt doar câteva dintre exemplele de umor care, deşi pot stârni râsul, se simt puțin forțate, devenind pe alocuri mai degrabă clișee decât personaje cu adevărat credibile.

Performanțele actoricești și substanţa poveştii

În ciuda unor momente care pot părea prea comice sau chiar lipsite de autenticitate, „Hoții de subiecte” capătă culoare și profunzime datorită jocului actoricesc. Ana Toda, în rolul Amaliei, reuşeşte să ofere complexitate personajului său, chiar dacă acesta este introdus într-o formă destul de superficială, de adolescentă populară. Conflictele interioare dintre Amalia și tatăl său, interpretat de Adrian Văncică, sunt fără îndoială cele mai emoționante secvențe din film, aducând în prim-plan dorința unui copil de a fi iubit necondiționat, nu doar apreciat pentru realizările sale academice. În această luptă între aparentă indiferență și dorința de afecțiune, Amalia devine un simbol al multor tineri din România, care se simt neînțeleși în relațiile cu părinții lor.

Karina Jianu reînvie personajul Sofi cu o naturalete și o senzibilitate care adâncesc conflictele interioare ale fetei aflate la vârsta tranziției între adolescență și maturitate. Deși un personaj cu mult potențial pentru comedie, Sofi este mult mai mult decât atât – o tânără care încearcă să facă față presiunii sociale și familiale. Ștefan Iancu, cunoscut din „Un pas în urma serafimilor”, aduce un Alex plin de energie și vulnerabilitate, iar pentru cei care urmăresc filmul, contrastul între exteriorul jovial al personajului său și complexitățile interioare îl fac să fie o prezență memorabilă pe ecran.

Un film relevant pentru adolescenții de azi

Una dintre marile realizări ale acestui film este că reuşeşte să se conecteze cu realitățile adolescenților din România de azi. De la presiunea pentru performanță școlară până la relațiile complexe cu părinții, „Hoții de subiecte” adresează teme relevante pentru publicul tânăr. Problemele financiare, lipsa unui sistem de sprijin emoțional și dorința de a demonstra valoare într-o societate competitivă sunt doar câteva dintre subiectele care reies pe parcursul filmului. Rădăcinile problemelor personajelor principale sunt adânc înfipte în realitățile economice și sociale din România post-comunistă, iar acest lucru face ca „Hoții de subiecte” să devină nu doar o poveste de adolesecenţă, ci și un comentariu asupra stării societăţii româneşti actuale.

Un film cu potențial, dar cu mici excese

„Hoții de subiecte” combină comedia și drama într-un mod inedit, însă nu reuşeşte întotdeauna să menţină echilibrul între cele două. Momentele de umor pot părea forţate și uneori prea stilizate, în timp ce secvențele dramatice sunt atât de puternice încât ridică filmul mult peste nivelul unei simple comedii de adolescenți. Într-o eră cinematografică unde comedia ușoară este din ce în ce mai populară, „Hoții de subiecte” reuşeşte să adâncească subiectele abordate, chiar dacă nu toate momentele funcționează la fel de bine.